Riscul este elementul de bază de la care pornește o asigurare. Indiferent cât de multă grijă acordăm evitării problemelor sau protecției familiei și a bunurilor personale, riscul există în viața noastră aducând pierderi materiale și financiare.
CE ESTE ASIGURAREA?
Asigurarea este o formă de protecție bazată pe un contract, prin care o persoană fizică sau juridică care se va numi asigurat, cedează anumite riscuri unei persoane juridice – asigurator, plătind asiguratorului o sumă de bani numită prima de asigurare.
Asiguratorul se obligă prin acest contract să plătească asiguratului despăgubiri în cazul în care evenimentele prevăzute în contract au loc.
NOȚIUNI
Principalele noțiuni care pot fi întâlnite atunci când interacționăm cu industria de asigurări sunt următoarele:
– Activitate de asigurare – activitate care constă, în principal, din: oferirea, negocierea şi încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, efectuarea de acţiuni de regres şi de recuperare;
– Activitate de intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări – activitate care constă din prezentarea sau propunerea contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare, din alte acţiuni de pregătire a încheierii unor astfel de contracte, din încheierea lor, sau de contribuţie la gestionarea contractelor, în special în cazul solicitării de daune.
Aceste activităţi nu se consideră de intermediere în asigurare şi/sau în reasigurare în cazul în care sînt îndeplinite de un asigurător sau de un angajat al lui care acţionează sub responsabilitatea asigurătorului. Nu se consideră activităţi de intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări nici următoarele: furnizarea ocazională de informaţii, în contextul unor alte activităţi profesionale al căror scop nu rezidă în oferirea de asistenţă clienţilor în vederea încheierii sau administrării unui contract de asigurare şi/sau reasigurare, administrarea daunelor unui asigurător (reasigurător) la nivel profesional şi nici compensarea daunelor şi evaluarea de către un expert a solicitărilor de daune;
– Actuar – persoană fizică specializată în evaluarea riscurilor financiare prin metode actuariale (statistice, matematice şi economice) titulară a unui certificat de calificare eliberat de autoritatea de supraveghere;
– Acţionar semnificativ – persoană fizică sau persoană juridică ce exercită nemijlocit şi de una singură ori prin intermediul altor persoane fizice sau juridice, ori în colaborare cu ele, acţionînd în mod concertat, drepturi aferente unor acţiuni de cel puţin 10% din acţiunile cu drept de vot ale asigurătorului (reasigurătorului) sau care exercită o influenţă semnificativă asupra administrării asigurătorului (reasigurătorului);
– Agent bancassurance – bancă comercială, asociaţie de economii şi împrumut, organizație de microfinanțare sau persoană juridică care practică activitatea de leasing, care în baza mandatului acordat de asigurător este în drept să încheie, în numele şi din contul asigurătorului, contracte de asigurare cu terţii conform condiţiilor stipulate în contractul de mandat;
– Agent de asigurare – persoană fizică sau persoană juridică ce desfăşoară activitate profesională în baza mandatului acordat de asigurător, avînd dreptul să încheie, în numele şi din contul asigurătorului, contracte de asigurare cu terţii, conform condiţiilor stipulate în contractul de mandat, fără să aibă calitatea de asigurător, reasigurător, agent bancassurance sau de broker de asigurare şi/sau de reasigurare;
– Asigurare – transfer al unui risc eventual, inclusiv al riscului unei pierderi financiare şi/sau al unei pagube materiale, de la asigurat la asigurător, în conformitate cu contractul de asigurare;
– Asigurat – persoană care are încheiat sau pentru care s-a încheiat un contract de asigurare cu asigurătorul;
– Asigurător (reasigurător) – persoană juridică înregistrată în Republica Moldova care, în condiţiile prezentei legi, deţine licenţă pentru desfăşurarea activităţii de asigurare (reasigurare);
– Asistent în brokeraj – persoană fizică sau persoană juridică împuternicită printr-o procură, în baza unui contract cu un broker de asigurare şi/sau de reasigurare şi sub acoperirea contractului de răspundere civilă profesională a brokerului în cauză, să desfăşoare anumite activităţi necesare pentru îndeplinirea mandatului de brokeraj;
– Asistenţă (assistance) – acordare de către asigurător (reasigurător) sau alte persoane juridice, în cadrul asigurărilor de persoane, a asistenţei asiguratului (beneficiarului) în caz de producere a riscului asigurat, care constă în organizarea prestării către asigurat (beneficiar) a serviciilor tehnice, medicale, financiare, juridice;
– Autoritate de supraveghere – Comisia Naţională a Pieţei Financiare;
– Beneficiar efectiv – persoană fizică care deţine sau controlează în ultimă instanţă achizitorul potenţial ori deţinătorul direct sau indirect al unei cote de participare în capitalul social al asigurătorului (reasigurătorului) egale cu sau mai mari decît participația calificată;
– Broker de asigurare şi/sau de reasigurare – persoană juridică înregistrată în Republica Moldova care, în condiţiile prezentei legi, negociază pentru clienţii săi persoane fizice sau persoane juridice, asiguraţi (reasiguraţi) sau potenţiali asiguraţi (reasiguraţi), încheierea de contracte de asigurare (reasigurare) şi care prestează servicii de consultanţă şi inspecţie de risc şi acordă asistenţă pe durata derulării contractelor sau în legătură cu regularizarea daunelor, după caz;
– Caz asigurat – risc asigurat, prevăzut în contractul de asigurare, a cărui producere conferă asiguratului dreptul de a fi indemnizat sau despăgubit de către asigurător;
cheltuieli de achiziţie – cheltuieli ocazionate de încheierea contractelor de asigurare. Ele cuprind atît cheltuielile direct imputabile, precum comisioanele de achiziţie şi cheltuielile de deschidere de dosar sau de acceptare a contractelor de asigurare în portofoliu, cît şi cheltuielile indirect imputabile, precum cheltuielile de publicitate sau cheltuielile administrative legate de prelucrarea cererilor şi de eliberarea poliţelor de asigurare;
– Coasigurare – operaţiune prin care doi sau mai mulţi asigurători subscriu acelaşi risc, fiecare asumîndu-şi o cotă-parte din el;
– Contractant al asigurării – persoană care încheie contractul de asigurare pentru asigurarea unui risc privind o altă persoană şi se obligă faţă de asigurător să plătească prima de asigurare, fără a obţine calitatea de asigurat;
– Corespondent – orice asigurător sau altă persoană juridică desemnată de către unul sau mai mulţi asigurători nerezidenţi ai Republicii Moldova, cu aprobarea prealabilă a Biroului Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule, în scopul regularizării şi soluţionării cererilor de despăgubire rezultate din accidente de autovehicule produse pe teritoriul Republicii Moldova pentru care asigurătorul sau asigurătorii nerezidenţi au emis o poliţă de asigurare valabilă pe teritoriul Republicii Moldova;
– Franşiză – parte din prejudiciu suportată de asigurat, care este stabilită în calitate de sumă fixă sau de procent din despăgubirea de asigurare ori din suma asigurată şi care este prevăzută în contractul de asigurare;
– Intermediar în asigurări – persoană fizică sau persoană juridică ce desfăşoară activitate de intermediere în asigurări în schimbul unei remuneraţii şi are calitatea de broker de asigurare, agent de asigurare sau agent bancassurance;
– Intermediar în reasigurări – broker de reasigurare care intermediază, în schimbul unei remuneraţii, în principal activitatea de reasigurare;
– Mandat de brokeraj – contract de mandat încheiat între asigurat (reasigurat) sau potenţial asigurat (reasigurat), în calitate de client, şi brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare prin care se încredinţează acestuia din urmă negocierea încheierii contractelor de asigurare sau de reasigurare, acordarea de asistenţă înainte şi pe durata derulării contractelor sau în legătură cu regularizarea daunelor, după caz;
– Participaţie calificată – deținere de către o persoană, direct sau indirect, a cel puțin 10% din capitalul social sau din drepturile de vot ale asigurătorului (reasigurătorului) sau orice altă posibilitate de a exercita o influență semnificativă asupra administrării asigurătorului (reasigurătorului) în care este deținută participația;
– Participanţi profesionişti la piaţa asigurărilor – asigurător (reasigurător), intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări şi actuarul care desfăşoară activitate în temeiul prezentei legi;
– Persoană cu funcţie de răspundere – persoană care, fiind învestită prin lege, statut sau act administrativ, îşi asumă obligaţii şi exercită de sine stătător sau în comun cu alte persoane atribuţii de dispoziţie în numele şi în contul asigurătorului, reasigurătorului sau brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare, şi anume: membru al consiliului societăţii, al organului executiv, al comisiei de cenzori, contabil-şef, conducător al filialei etc. Numirea în funcție a membrului consiliului societății și al organului executiv se aprobă în prealabil de către autoritatea de supraveghere. Responsabilitățile membrilor consiliului societății și ai organului executiv nu pot fi transmise altor persoane;
– Primă brută subscrisă – primă calculată de asigurător (reasigurător) conform unui contract de asigurare (reasigurare), înainte de deducerea oricăror sume din aceasta;
– Primă netă subscrisă – primă brută calculată de asigurător (reasigurător) conform unui contract de asigurare (reasigurare) după deducerea părţii din prima transmisă în reasigurare;
– Risc – eveniment inconvenient, posibil şi viitor care ar putea afecta bunurile, capacitatea de muncă, viaţa ori sănătatea persoanei;
– Risc asigurat – fenomen, eveniment sau grup de fenomene sau evenimente prevăzute în contractul de asigurare care, odată produse, pot genera prejudicii bunurilor sau persoanei asigurate. (În asigurările de viaţă, fenomenul de supravieţuire şi fenomenul de deces se încadrează în noţiunea de risc asigurat);
– Reasigurare – cedare parţială sau integrală a unor riscuri subscrise de un asigurător, denumit reasigurat (cedent), unui alt asigurător, denumit reasigurător (cesionar), care, la rîndul său, îşi asumă angajamentul să recupereze o parte corespunzătoare din despăgubirea de asigurare acordată;
– Reasigurare proporţională – divizarea, proporţional repartizării riscului între părţile contractului de reasigurare, a sumei asigurate;
– Reasigurare neproporţională – reasigurare prin care reasigurătorul (cesionarul) îşi asumă obligaţia de a efectua despăgubirea de asigurare, la producerea evenimentelor prevăzute în contractul de asigurare, în mărime ce depăşeşte reţinerea proprie a reasiguratului (cedentului);
– Reţinere proprie – partea din risc care rămîne în răspunderea asigurătorului după cedarea riscului în reasigurare;
– Subagent – persoană fizică, alta decît conducătorul agentului de asigurare persoană juridică, avînd calitatea de angajat cu contract de muncă încheiat cu un agent de asigurare, care acţionează în numele acestuia şi sub acoperirea contractului de răspundere civilă a agentului de asigurare persoană juridică.
CUM SE CLASIFICĂ ASIGURARILE?
După modul de efectuare, există două forme de asigurare: obligatorie şi benevolă (facultativă).
În asigurarea obligatorie, raporturile dintre asigurat şi asigurător, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi, condiţiile şi modul lor de implementare se stabilesc prin lege.
În asigurarea benevolă (facultativă), raporturile dintre asigurat şi asigurător, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contract de asigurare. Condiţiile asigurărilor benevole (facultative) sînt stabilite de asigurător, în conformitate cu legislaţia şi cu actele normative ale Autorităţii de supraveghere.
Avizarea şi constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea şi plata despăgubirilor şi a îndemnizaţiilor de asigurare se efectuează în condiţiile legii, în cazul asigurărilor obligatorii, sau în baza condiţiilor de asigurare şi contractului de asigurare, în cazul asigurărilor benevole (facultative).
ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI DE ASIGURARE
(1) Contractul de asigurare se încheie în forma şi în modul stabilit de legislaţia civilă în vigoare.
(2) Contractul de asigurare trebuie să conţină următoarele clauze:
a) numele sau denumirea părţilor contractante, numărul de identificare de stat, domiciliul sau sediul lor;
b) obiectul asigurării;
c) riscurile care se asigură;
d) începutul şi durata asigurării;
e) suma asigurată;
f) prima de asigurare, locul şi termenele de plată;
g) modalitatea de modificare, reziliere şi încetare a contractului;
h) condiţiile de plată a despăgubirii de asigurare şi/sau a indemnizaţiei de asigurare;
i) drepturile şi obligaţiile părţilor;
j) răspunderea părţilor;
k) jurisdicţia soluţionării litigiilor;
l) alte clauze stabilite prin lege sau prin acordul părţilor.
(3) Asigurătorul este obligat să aplice, în cazurile prevăzute de legislaţie, forme standardizate ale contractului de asigurare.
(4) Asigurarea sistematică, în aceleaşi condiţii a loturilor omogene de bunuri (marfă, încărcături etc.) se poate efectua în baza unui contract general de asigurare. În acest caz, asigurătorul eliberează, la cererea asiguratului, poliţă de asigurare pentru fiecare lot de bunuri. În cazul în care conţinutul contractului general de asigurare nu corespunde conţinutului poliţei de asigurare eliberate pentru fiecare lot de bunuri, prioritate are poliţa de asigurare.
(5) Condiţiile de asigurare ale asigurătorului sînt obligatorii pentru asigurat dacă contractul prevede expres aplicarea lor şi dacă ele sînt expuse în textul contractului sau pe verso ori fac parte integrantă a contractului sub formă de anexă. În cazul în care condiţiile de asigurare se prezintă în anexe la contractul de asigurare, faptul înmînării anexelor de către asigurător asiguratului se notifică în textul contractului.
CLAUZELE CONTRACTUALE SPECIFICE ASIGURĂRII DE VIAȚĂ
(1) În cazul asigurării de viaţă, indemnizaţia de asigurare se acordă sub formă de plată unică sau de plăţi periodice. Suma asigurată pentru asigurarea de deces poate să difere de suma asigurată pentru asigurarea de supravieţuire.
(2) Indemnizaţia de asigurare se plăteşte asiguratului sau, în caz de deces al acestuia, beneficiarului desemnat de el. Dacă nu s-a desemnat nici un beneficiar, indemnizaţia de asigurare se plăteşte moştenitorilor asiguratului în calitate de beneficiari.
(3) Desemnarea beneficiarului se face de către asigurat fie la încheierea contractului, fie în cursul executării lui, prin declaraţie scrisă comunicată asigurătorului sau prin testament. Înlocuirea sau revocarea beneficiarului se permite oricînd în cursul executării contractului, în modul prevăzut de prezentul alineat.
(4) În cazul în care există mai mulţi beneficiari desemnaţi, aceştia au drepturi egale asupra indemnizaţiei de asigurare dacă asiguratul nu a dispus altfel.
(5) Dacă unul dintre beneficiari a contribuit esenţial şi/sau intenţionat la decesul asiguratului, fapt confirmat prin hotărîre judecătorească definitivă, indemnizaţia de asigurare se plăteşte celorlalţi beneficiari desemnaţi sau moştenitorilor.
(6) În cadrul asigurării de viaţă pentru care se constituie rezervă matematică, asiguratul poate să înceteze efectuarea plăţii primelor cu dreptul de a menţine contractul la o sumă asigurată redusă sau de a-l rezilia, solicitînd restituirea rezervei constituite (suma de răscumpărare), conform contractului de asigurare.
(7) Asiguratul care a încheiat contract de asigurare de viaţă individual trebuie să aibă la dispoziţie, de la data semnării contractului de către asigurător, o perioadă de 20 de zile în interiorul căreia să poată denunţa contractul în cauză. Aceste prevederi nu se aplică contractelor de asigurare de viaţă cu o durată de pînă la 6 luni inclusiv.
(8) Indemnizaţia de asigurare se datorează independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului din asigurările sociale, de repararea prejudiciului de către persoanele responsabile de producerea lui, precum şi de sumele primite de la alţi asigurători în temeiul unor alte contracte de asigurare. Creditorii asiguratului nu au dreptul să urmărească indemnizaţia de asigurare cuvenită beneficiarului sau moştenitorului legal, după caz.
(9) Drepturile asiguratului asupra sumei rezultate din rezerva ce se constituie în cazul asigurării de viaţă pentru obligaţii de plată ale asigurătorului scadente în viitor nu sînt supuse prescripţiei.
(10) În cazul asigurării de viaţă, cuantumul venitului investiţional aplicat la calcularea tarifelor de asigurare şi prevăzut în contractul de asigurare nu poate depăşi procentul anual stabilit prin actele normative ale Autorităţii de supraveghere.
(11) Asiguratul persoană fizică poate, cu acordul asigurătorului, să beneficieze de un împrumut cu dobîndă în limitele rezervei acumulate în cazul asigurării de viaţă.
CLAUZELE CONTRACTUALE SPECIFICE ASIGURĂRII DE BUNURI
(1) Asigurarea de bunuri se poate efectua numai în beneficiul proprietarului de bunuri dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
(2) Suma asigurată nu poate depăşi valoarea reală a bunurilor asigurate din momentul încheierii contractului de asigurare. În caz contrar, contractul este nul, în virtutea legii, în partea, din suma asigurată, care depăşeşte valoarea reală a bunurilor la momentul încheierii contractului.
(3) La încheierea contractului, asigurătorul are dreptul să examineze bunurile pentru a constata existenţa şi starea lor reală.
(4) Asiguratul este obligat să întreţină bunul asigurat în condiţii adecvate şi în conformitate cu stipulările stabilite în contract pentru a preveni producerea riscului asigurat. Asigurătorul are dreptul să verifice modul în care este întreţinut bunul asigurat.
(5) Despăgubirea de asigurare se stabileşte prin acordul comun al asigurătorului şi asiguratului şi nu poate depăşi valoarea bunurilor la data producerii evenimentului asigurat şi nici cuantumul prejudiciului real suportat.
(6) În cazurile prevăzute în condiţiile de asigurare şi în contractul de asigurare, la producerea riscului asiguratul este obligat să ia, pe seama asigurătorului şi în limitele sumei la care s-a făcut asigurarea, în funcţie de împrejurări, măsuri de limitare a pagubelor.
(7) În cazul în care s-a încheiat contract de asigurare pentru o sumă asigurată inferioară valorii bunului supus asigurării, despăgubirea cuvenită se reduce proporţional raportului dintre suma prevăzută în contract şi valoarea bunului dacă prin contract nu s-a convenit altfel.
(8) Dacă pentru acelaşi bun sînt încheiate mai multe contracte de asigurare care, în ansamblu, depăşesc valoarea reală a bunului, fiecare asigurător este obligat să plătească partea din prejudiciu egală cu raportul dintre suma asigurată prin contract şi valoarea totală a sumelor asigurate prin toate contractele, fără ca asiguratul să poată încasa o despăgubire mai mare decît prejudiciul efectiv, consecinţă directă a riscului. Asiguratul are obligaţia să declare existenţa unor alte asigurări pentru acelaşi bun la diferiţi asigurători, atît la încheierea contractului de asigurare, cît şi pe parcursul executării lui.
(9) În cazul înstrăinării bunurilor asigurate, dobînditorul are opţiunea de a menţine valabilitatea contractului de asigurare sau de a-l rezilia, situaţie în care se aplică prevederile art.18 alin.(3).
(10) În cazul menţinerii valabilităţii contractului de asigurare, vînzătorul are obligaţia de a notifica asigurătorul, în decursul a 10 zile de la data înstrăinării, despre înstrăinarea bunurilor asigurate. În caz contrar, contractul de asigurare se consideră reziliat în momentul înstrăinării bunurilor. Asigurătorul, la rîndul său, va recalcula prima de asigurare pentru noul asigurat şi va reduce sau, respectiv, va majora prima de asigurare pentru perioada neexpirată a contractului de asigurare.
(11) În cazul asigurării de bunuri, contractul de asigurare poate să prevadă aplicarea francizei, al cărei cuantum se stabileşte prin acordul comun al părţilor.
CLAUZELE CONTRACTUALE SPECIFICE ASIGURĂRII DE RĂSPUNDERE CIVILĂ
(1) În cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în temeiul legii faţă de terţe persoane păgubite şi pentru cheltuielile suportate de asigurat în proces civil.
(2) Prin contractul de asigurare, se poate include în asigurare şi răspunderea civilă a unei persoane, alta decît aceea care a încheiat contractul.
(3) Drepturile persoanei păgubite se exercită împotriva persoanei răspunzătoare de producerea pagubei.
(4) Asigurătorul poate fi chemat în judecată, de persoanele păgubite, în limitele obligaţiilor ce îi revin prin contractul de asigurare.
(5) Despăgubirea se stabileşte potrivit unui acord dintre persoana păgubită şi asigurător, potrivit contractului de asigurare ori unei hotărîri judecătoreşti. Pentru stabilirea despăgubirii în cazul evenimentelor produse pe teritoriul Republicii Moldova, părţile sînt în drept, dacă nu ajung la înţelegere, să supună litigiul spre soluţionare unei instanţe de judecată din Republica Moldova.
(6) Asigurătorul plăteşte nemijlocit celui păgubit despăgubire (care nu poate fi urmărită de creditorii asiguratului) în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat. Despăgubirea se plăteşte asiguratului în cazul în care acesta dovedeşte că l-a despăgubit pe cel păgubit dacă asigurătorul nu are dreptul la acţiune de regres faţă de asigurat.
(7) Asigurătorul este în drept:
a) să participe, în lipsa asiguratului şi independent de voinţa lui, la examinarea circumstanţelor producerii cazului asigurat;
b) să prezinte instituţiilor de rigoare interpelări, adrese şi petiţii care ar viza circumstanţele cazului pretins asigurat.
c) să conteste, după caz, în instanţa de judecată actele emise de către organele de constatare a circumstanţelor producerii cazului asigurat, precum şi deciziile adoptate referitor la stabilirea culpei asiguratului în producerea cazului asigurat. Contestarea în instanţa de judecată a deciziei privind stabilirea culpei asiguratului nu exclude vinovăţia acestuia pînă în momentul în care decizia judecătorească devine definitivă şi executorie, asigurătorul fiind obligat să achite despăgubirea de asigurare în termenul stabilit de lege sau contractul de asigurare.
REFUZUL DE A PLĂTI DESPĂGUBIREA DE ASIGURARE
(1) Asigurătorul este în drept să refuze deplin sau parţial asiguratului despăgubirea de asigurare în asigurările de bunuri în cazul:
a) producerii de pagube ca urmare a unor acţiuni intenţionate ale asiguratului sau ale beneficiarului, orientate spre provocarea sau facilitarea producerii evenimentului asigurat, cu excepţia acţiunilor de îndeplinire a datoriei civice sau de apărare a vieţii, sănătăţii, onoarei şi demnităţii;
b) producerii de pagube ca urmare a unei infracţiuni intenţionate comise de asigurat sau beneficiar, legate direct de producerea evenimentului asigurat;
c) comunicării intenţionate de informaţii false către asigurător sau necomunicării datelor, cunoscute de asigurat, ce vizează interesele de asigurare dacă circumstanţele tăinuite se află în raport de cauzalitate cu producerea evenimentului asigurat;
d) unor alte evenimente prevăzute de legislaţie.
(2) Asigurătorul nu este în drept să nu plătească despăgubirea de asigurare în cadrul asigurării de răspundere civilă. În asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul are dreptul, în cazurile prevăzute la alin.(1), la acţiune de regres faţă de persoana răspunzătoare de cauzarea prejudiciului.
(3) În asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul este subrogat, în limitele despăgubirii de asigurare plătite, în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra persoanelor care poartă răspundere de producerea pagubei. Asigurătorul poate renunţa total sau parţial la exercitarea dreptului de subrogare împotriva persoanei care poartă răspundere de producerea pagubei, dacă ea însăşi a suferit grav, sau împotriva moştenitorilor ei, dacă persoana a decedat ca urmare a producerii riscului asigurat, sau în alte situaţii în care împrejurările justifică renunţarea.
(4) Dacă legea sau contractul nu prevede altfel, nu sînt despăgubite prejudiciile cauzate de acţiuni militare, de instituirea stării de război sau a stării excepţionale, de dezordini în masă, de acţiune a energiei nucleare, de contaminare chimică sau biologică, de arestarea sau confiscarea bunurilor asigurate.
(5) Nu se plăteşte despăgubire de asigurare în cazul în care acţiunea cazului asigurat a început pînă la momentul în care termenul de asigurare a început să curgă şi s-a terminat în perioada termenului de asigurare, chiar dacă daunele sînt depistate în interiorul acestui termen.
(6) Asupra refuzului de a plăti integral sau parţial indemnizaţie de asigurare sau despăgubire de asigurare, asigurătorul emite în scris o decizie motivată, pe care o comunică în scris asiguratului, păgubitului şi beneficiarului în termenele indicate în condiţiile de asigurare.
(7) Refuzul asigurătorului de a plăti indemnizaţie de asigurare sau despăgubire de asigurare poate fi contestat de către asigurat în instanţă de judecată.
(8) Starea financiară precară, de criză a asigurătorului nu poate servi drept temei pentru refuzul de a plăti asiguratului indemnizaţie de asigurare sau despăgubire de asigurare.
Articolul 18. Încetarea contractului de asigurare
(1) Contractul de asigurare încetează de drept prin acordul părţilor, precum şi:
a) la neachitarea de către asigurat a primei de asigurare în mărimea şi în termenul stabilit;
b) la expirarea termenului său de acţiune;
c) la îndeplinirea de către asigurător a obligaţiilor contractuale;
d) la lichidarea asiguratului persoană juridică sau la decesul asiguratului persoană fizică;
e) la lichidarea asigurătorului, în modul stabilit de legislaţie;
f) în alte cazuri prevăzute de legislaţie.
(2) Contractul de asigurare poate fi reziliat, la cererea asigurătorului sau asiguratului, doar în cazul în care partea opusă nu îşi onorează obligaţiile prevăzute de contract sau încalcă legislaţia, cu excepţia situaţiei menţionate la art.15 alin.(9).
(3) La rezoluţia contractului de asigurare de bunuri sau a contractului de asigurare de răspundere civilă din culpa asigurătorului, asiguratului i se restituie integral prima de asigurare. În alte cazuri, asigurătorul restituie asiguratului ori succesorilor lui primele de asigurare pentru lunile complete pînă la expirarea contractului, reţinînd suma cheltuielilor efective de gestiune în funcţie de clasele de asigurare.
(4) La rezilierea contractului de asigurare de viaţă, asigurătorul restituie asiguratului, conform contractului de asigurare, rezerva acumulată (suma de răscumpărare). Orice altă plată, indiferent de forma în care este făcută de asigurător, diferită de indemnizaţia de asigurare sau de suma reprezentînd restituirea rezervei în condiţiile art.14 alin.(6), nu poate fi efectuată mai devreme de 6 luni de la data încheierii contractului de asigurare.
(5) Restituirea primelor de asigurare prevăzute la alin.(3) se efectuează numai în cazurile în care nu s-au plătit sau nu se datorează despăgubiri de asigurare.
NULITATEA CONTRACTULUI DE ASIGURARE
(1) Contractul de asigurare este nul în cazurile prevăzute de legislaţie sau dacă a fost încheiat:
a) în condiţii care contravin prezentei legi şi/sau care defavorizează situaţia asiguratului în raport cu legislaţia în vigoare;
b) asupra unor bunuri declarate ca fiind obţinute ilicit, sechestrate sau arestate ori care urmează a fi confiscate în temeiul unei sentinţe judecătoreşti definitive;
c) cu o persoană neautorizată să încheie contracte în numele asigurătorului;
d) după producerea evenimentului pentru care contractul de asigurare prevede plata despăgubirii de asigurare sau a indemnizaţiei de asigurare.
(2) În cazul nulităţii absolute a contractului de asigurare, asigurătorul restituie integral asiguratului primele de asigurare încasate. Asigurătorul şi/sau asiguratul poate pretinde la repararea prejudiciului cauzat prin contractul de asigurare declarat nul.